Boala coronariană reprezintă principala cauză de deces în lume. Ce este angina pectorală, care sunt cei mai frecvenți factori de risc implicați în apariția ei şi cât de important este diagnosticul precoce al acestei afecțiuni aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Cardio Help.
Gazeta de Sud: Ce este angina pectorală și când trebuie să se prezinte pacientul la medic?
Laura Bogdan: Pe scurt, angina pectorală se caracterizează prin durere toracică, cel mai frecvent retrosternală, cu iradiere la nivelul mandibulei, umerilor sau brațelor, cu caracter de apăsare, care apare de obicei la efort sau stres emoțional. E bine ca pacientul să se prezinte la cardiolog ori de câte ori apare această senzație în piept, pentru că în urma investigațiilor care se pot efectua se stabilește diagnosticul de certitudine sau se pot depista alte cauze responsabile de simptomatologie. Conform datelor din studiul Framingham, riscul de apariție a bolii coronariene simptomatice după vârsta de 40 de ani este de 49% pentru bărbaţi și de 32% pentru femei, iar incidența la 2 ani a infarctului miocardic acut nonfatal a fost de 14,3 la bărbaţi și 6,2 la femei.
GdS: Care sunt cei mai frecvenți factori de risc implicați în apariția anginei pectorale?
L.B.: Deoarece în proporţie de 90% cauza este ateroscleroza coronariană, toți factorii implicați în apariția și progresia acesteia pot fi considerați factori de risc: dislipidemia, fumatul, HTA, diabetul zaharat și ereditatea.
GdS: Concret, cum stabiliți dacă pacientul care se prezintă pentru durere în piept suferă de angină pectorală sau nu?
L.B.: Diagnosticul afecțiunii este în special un diagnostic clinic, anamneza și istoricul bolii ocupând un loc central, iar examenul clinic, deși nu relevă semne specifice, este important deoarece poate evidenția semne asociate cu risc crescut de prezență a bolii coronariene ischemice: HTA, alte localizări aterosclerotice (periferice, carotidiene), depuneri ale colesterolului la nivelul pielii sau alte boli: anemie, hipertiroidie. Tot pentru a stabili riscul cardiovascular trebuie efectuate și analize biologice: lipidograma, glicemia, creatinina, teste pentru funcția tiroidiană.
Alt test obligatoriu este electrocardiograma de repaus, care poate surprinde modificările de ischemie, dar e bine de știut că o electrocardiogramă normală nu exclude diagnosticul. În această situație, se recurge la efectuarea unui test de efort care are rol și în stratificarea riscului, iar în urma efectuării lui se poate stabili dacă pacientul trebuie să efectueze și o coronarografie. Sunt situații în care nici testul de efort nu poate fi interpretat corect și atunci se recomandă alte investigații, care de obicei se efectuează în clinici specializate: ecografia de stres, angio CT, angio RMN. O altă investigație importantă în evaluarea cardiologică este și ecocardiografia, care permite evaluarea structurală și funcțională a inimii. Toate aceste investigații sunt precum piesele unui puzzle, este nevoie de ele pentru a avea la sfârșit imaginea întreagă – diagnosticul. Absența unei piese poate duce la un diagnostic eronat.
GdS: Este important diagnosticul precoce al acestei afecțiuni?
L.B.: Având în vedere că boala coronariană reprezintă în prezent principala cauză de deces în lume, este importantă stabilirea cât mai precoce a diagnosticului și instituirea măsurilor terapeutice, mai ales ca nu intotdeauna diagnosticul este facil. În prezent, aşa cum am arătat, sunt disponibile o serie de tehnici diagnostice care înlesnesc interpretarea simptomatologiei. Aceasta nu se manifestă întotdeauna „ca la carte“, dar pacientul trebuie să fie îndrumat pentru investigaţii ori de câte ori există această suspiciune de diagnostic.
Comentarii recente